Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ABSENTA (A)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ABSENTA (A).

ABSENT

ABSÉNT , - Ă , absenți , - te , adj . 1. Care nu e de față , care lipsește . 2. Fig . Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui ;

 

ABSENTA

ABSENTÁ , absentez , vb . I . Intranz . ( Despre persoane ) A lipsi dintr - un loc ( unde ar fi trebuit să se găsească ) , a nu fi de

 

COMPONENȚĂ

... COMPONÉNȚĂ , componențe , s . f . Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; compoziție , alcătuire . - Compon [ ent ] + suf . - ență ( după absent

 

DISTRAT

... DISTRÁT , - Ă , distrați , - te , adj . Care este absent

 

DUS

... DUS ^2 , - Ă , duși , - se , adj . 1. Plecat ( fără a se mai întoarce ) ; p . ext . mort . 2. Fig . Desprins de realitate ; absent

 

LIPSI

LIPSÍ , lipsesc , vb . IV . 1. Intranz . A nu ( mai ) fi , a nu ( mai ) exista , a nu se ( mai ) găsi ( acolo unde în mod normal trebuia să se afle ) . 2. Intranz . ( Despre oameni ) A nu fi de față , a nu se găsi undeva într - un anumit moment ; a absenta . 3. Intranz . A fi nevoie de ceva , a mai trebui ceva , a nu ajunge , a fi neîndestulător . 4. Intranz . ( Mai ales în construcții negative ) A se da în lături ( de la ceva ) , a nu îndeplini o obligație , o datorie ; a se codi , a ezita . 5. Refl . A se dispensa de ceva ; a se priva , a

 

NEȘTIRE

... f . În neștire ( în loc . adv . ) = a ) fără să - și dea seama , fără a ști cum sau de ce ; la întâmplare ; absent , distrat ; p . ext . involuntar ; b ) fără rost , fără sens , în mod inutil ; c ) fără măsură , fără socoteală ; la nesfârșit . ( Rar ) Din neștire = din nebăgare de ...

 

NEATENT

... NEATÉNT , - Ă , neatenți , - te , adj . Care nu este atent ; care arată lipsă de atenție ; absent

 

PLECAT

... Ă , plecați , - te , adj . 1. Îndreptat în jos sau într - o parte ; încovoiat , curbat ; aplecat . 2. Supus , ascultător ; modest , respectuos . 3. Pornit dintr - un loc ; absent

 

PROZOPOPEE

PROZOPOPÉE , prozopopei , s . f . Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă , defunctă sau un personaj alegoric . [ Var . : prosopopée s .